Spital Privat Isis

Eu am nascut usor, altele poate s-au chinuit

Publicat pe 02.10.2011 • 1131 comentarii

Salonul 202-dimineata

Liniste, bebelus este calm iar mama cu privirea luminoasa. Aceeasi atmosfera in toate cele trei zile cat timp a fost internata. Ar fi putut sa fie mai dificil, ar fi putut sa aiba un bebelus plangacios sau poate ar fi putut avea dureri normale dupa nastere.
Si totusi, ce este diferit? De ce este aceasta atmosfera in salon?
Corina, esti atat de fericita…
“Am fost atat de fericita cand am aflat ca am ramas insarcinata! A fost o sarcina usoara, aproape ca nici nu am simtit ca am fost insarcinata, am avut o stare de bine continuu, de implinire.”

Ai nascut natural

“Era normal. Orice femeie trece prin asta, chiar daca auzisem ca va fi dureros, nu credeam ca va fi insuportabil. Sunt o persoana intuitiva, am presimtit ca voi avea o nastere usora”.
Chiar daca pregatisem alte intrebari pentru Corina, zambetul ei usor misterios, m-a determinat sa schimb cursul discutiei pe care o programasem initial.

Corina era o persoana care are presimtiri?

Ai mai avut si alte presimtiri?
“In general, simt oamenii de langa mine, acest lucru imi da incredere. Posibil sa cunosc oamenii sau poate imi place sa ii cunosc. Sunt deschisa, alteori retinuta, dar increzatoare.
Tin cont de dorinta, cred ca dorinta este primul pas catre reusita. Eu mi-am dorit sa nasc natural, eram convinsa ca voi reusi. Unii prieteni vedeau mai simplu sa ma operez, eu nu credeam acest lucru. Aveam senzatia ca organismul meu se va reface mai repede dupa o nastere naturala, decat dupa o operatie. Cred ca mi-ar fi fost mai greu.

Mi-am dorit sa stiu cat de puternica poate fi durerea

Cei apropiati imi spuneau “ O sa de doara!” Raspundeam nonsalant:”Cat de tare o sa ma doara?” Chiar doream sa stiu, era o provocare pentru mine. Doream sa simt durerile nasterii fiindca imi doream fiul in brate!
Spun acest lucru, acum, cu zambetul pe buze, fiindca am nascut usor, alte femei poate chiar s-au chinuit, eu nu am simtit acest lucru.
Defapt, sunt o norocoasa!

Simt ca sunt o privilegiata a sortii, ma bucur de viata pe care o am. Ma bucur de tot, de tot ce primesc! Pot spune ca am si probleme, dar le iau ca atare ca facand parte din viata.”

Vorbesti de probleme, cum le depasesti?

“Cred ca pentru orice situatie exista o solutie. Gasesc solutia. Am incredere intotdeauna, ma regasesc prin rugaciune. Nimic nu e intamplator in viata!
Nasterea este o experienta prin care trebuie sa trec si mi-am dorit sa trec. O femeie ar trebui sa aiba aceasta experienta, este unul dintre rolurile ei. Consider ca trebuie sa vada importanta faptului ca prin nastere se implineste, acesta este firescul, desi traim intr-o lume in care natura nu mai are prioritate.

Am simtit ca multi oameni nu se mai uita la origini, cateodata uitam de valorile adevarate, punem accent pe lucrurile trecatoare, care aduc numai fericire si implinire pe moment, iar in realitate, pierdem pe termen lung.
Eu am invatat sa fac diferenta intre cele care ma fac cu adevarat fericita si fericirea de moment. Nu pot spune ca reusesc mereu, dar ma straduiesc sa nu ma las pacalita.”

Aceasta a fost paralela intre nastere ca act si viata, in genere?

“Am privit nasterea ca pe un sacrificiu, nimic nu se face fara sacrificii! Vorbesc despre lucrurile cu adevarat importante.
Cel mai mult mi-am dorit ca baiatul meu sa fie frumos la suflet.
Acesta este rolul fiecarei mame, acum incepem sa cladim micul sufletel.”

De ce o nastere in apa si de ce Constanta?

“Mi-am dorit inainte de toate o nastere in conditii hoteliere si aveam incredere in medicii de aici.
Iar in apa am hotarat numai cand travaliul era la sfarsit si medicul m-a intrebat daca vreau in apa fiindca e mai usor. Mi-am spus ca daca medicul spune asa, stie el mai bine.
M-am internat luni, la 39 de saptamani, fiindca imi era teama sa nu debuteze travaliul acasa in orasul meu, Tulcea si nu as fi avut timp sa ajung.

Inainte de internare, m-am plimbat cu sotul meu, simteam ca se va intampla, era ceva diferit la mine.
In spital ma monitorizau periodic, eu nu simteam contractii, iar monitorul imi spunea ca sunt. Pentru mine era normal, asa se strangea uterul meu mereu. Eu suport bine durerea, am un prag al durerii ridicat, cand ma doare, accept durerea pana imi trece.”

Marti dimineata

“Dupa control, aveam trei-patru centimetri. La cinci minute, aveam dureri aproape ca tipam. Am realizat ulterior ca psihologic eram derutata fiindca stiam ca o sa nasc si nu mai stiam la ce sa ma astept, cat de puternica va mai fi durerea. Defapt eram speriata.
In scurt timp aveam dilatatie sapte, medicul a hotarat sa intru in apa. Dupa ce am simtit efectul relaxant al apei, am avut senzatia de a impinge, simteam ca trebuie sa fac si cum trebuie sa fac. In acele moment ma simteam vulnerabila, imi venea sa cer ajutorul celor care erau in jurul meu. Mi-as fi dorit chiar sa impinge ei in locul meu. Am spus unei asistente cu glas scazut:
“Poti sa ma ajuti?”

Era haios cum reactionam la durere.Constientizam cand incepe, asteptam, dupa care ma simteam lipsita de puteri, apoi ma lasa. Cred ca am avut un grad mare de incordare psihica.

David avea cordonul in jurul gatului

Am simtit cum l-a tras, era o senzatie de eliberare, simteam ca s-a terminat. Zambeam fiindca trecuse tot ce era mai greu. Doctorul mi-a spus ca bebelusul are cordonul in jurul gatului si trebuie sa-l taiem repede pentru a fi preluat de echipa de neonatologie.
In scurt timp l-am auzit plangand viguros.

Cum este experienta de mama?

Nu este usor, nici greu. Nu ma simt stresata, ma simt fericita, sunt atasata de David, parca ne cunoastem de-o viata. As vrea sa il pup mereu. Imi pastrez calmul cu fiecare experienta prin care trec si iau lucrurile asa cum sunt.

Ne spui doua cuvinte despre tine, Corina?

Profesia mea este inginer. Mi-as fi dorit sa fiu medic, mi-a placut mult anatomia, dar nu am continuat fiindca am considerat ca medicina reprezinta multi ani de studiu pe care nu mi-I permiteam. Am fost chiar la olimpiade la biologie. Aveam nevoie sa fiu pe picioarele mele, de aceea am ales o alta profesie.

In salon, era inconjurata de carti

Corina, in jurul tau sunt numai carti si nu sunt despre cresterea copilului…
“Imi place sa citesc. Acum citesc Omul frumos de Dan Purec. Sunt captivata de aceasta carte, descrie relatia dintre om si divin.

Comentariu tau

Harta site