Spital Privat Isis

NVDC reusit! Cat mi-am dorit sa pot scrie asta!

Publicat pe 05.04.2017 • 6 comentarii

Joi, la 6:50 dimineața, la Isis Constanța, după un travaliu incredibil de intens, pentru care chiar am avut nevoie de epidurală, am primit-o pe piept pe Agata, o dulceață de 3350 de grame si 50 de cm.
Două fisuri minore, deși expulzia a fost rapidă și ajutată de medic (bebelinei îi scădea pulsul pe contracții). Recuperarea mi se pare incomparabila fata de cezariană!

Am avut cinci ani între nașteri. La prima am avut travaliu 100% nemedicalizat până pe la dilatație 8-9. Dar din cauza lipsei de progres si a unui col care nu se subția, precum si a poziției lui bebe cu fata spre pubis, am ajuns la cezariană.
Cred ca toate acestea nu erau motive destul de serioase si se putea încerca cu ceva nospa sau oxitocină pentru col. Se putea aștepta pentru ca bebe era perfect la monitorizare si cred ca dacă mă lăsau sa ma mișc liber se răsucea.

Al doilea travaliu a fost diferit.
Ambele au debutat cu pretravaliu lung, cu contracții nedureroase cu o zi înainte.
La prima am eliminat dopul cu câteva zile înainte, apoi pretravaliu, cu fisurarea membranelor si nașterea la cca 20 de ore după.
De data aceasta am avut câteva zile înainte contracții nedureroase care se mai regularizau, apoi se opreau. Miercuri (29 martie) de la 10 la 11 dimineața am avut 5 sau 6 contracții ușor dureroase, apoi s-au mai rărit.
M-am dus la control, aveam colul deschis cam de 2 cm si scurtat la 1-2 cm.
Fusese lung de 2,6 cm la controlul anterior si accepta doar un deget.
Deci clar un progres, doar ca fiind inca posterior (adica nu era vertical ca sa permită fixarea capului) moașa a considerat ca mai poate dura, deci sa mai așteptam.

Am revenit acasă, unde mi-am continuat treburile si am stat cu băiatul cel mare.
Am făcut și 4 pâini cu maia intre timp din care mâncăm zilele astea, fiindcă au rezistat pana am revenit de la Constanța. :)))

Mai aveam contracții dureroase, dar rare. Pe la 18.00 stand întinsă pe canapea, simt o contracție mai serioasa si un pocnet similar cu cel pe care il simțisem când mi se fisuraseră membranele prima oara.
Ma duc la baie, dopul cade in toaleta. Era ok la culoare si forma de tub. Am înțeles ca se poate și altă forma.
Sun moașa, care spune ca e semn bun, dar nu e de plecat. Sa vedem ce se mai întâmpla. Termin de vorbit cu ea și simt nevoia sa fac pipi iar.
Abia atunci a început sa curgă lichid si a fost clar ca se fisuraseră membranele. Era roz, nemirositor, deci ok. Dar curgea cam mult față de prima oară.
Așa ca am sunat-o din nou si am început sa fac ultimele bagaje. S-au întors soțul si băiatul din parc si dupa vreo ora am pornit spre moașă.
Și-a facut și ea bagajele si am pornit pe la 22:00 spre Constanța.
Intre timp aveam contracții destul de dese, pe la 6-7 minute cred, desi nu le-am putut cronometra. Le ținea moașa evidența.
Pe drum a fost foarte dureros când ma prindea vreunul dintre numeroasele damburi si santulete de pe autostrada, nu stiu cum ar fi in travaliu si mai înaintat.
Cred ca foarte greu, mai ales ca nu prea ai loc sa stai comod.

La ora 00:32 am ajuns la Isis, unde medicul de garda mi-a făcut o ecografie.
Estimarea a fost de 3100 de grame, totul părea ok.
Nu se vedea prea bine capul, era foarte jos, deci nu și-a putut da seama daca ar fi vreo circulară de cordon (mai târziu asta s-a suspectat ca motiv pentru scăderea bătăilor).

Deja aveam contracții mai dese si chiar dureroase, încât n-am putut sta cu soțul si băiatul in rezerva si am urcat la sala de nașteri din noul Centru de Nașteri Naște Cum Simți.
E foarte faina sala, cu un bazin nou și tot felul de dotări faine. Dar n-am apucat sa stau prea mult acolo.

Îmi era foarte greu. Nu găseam nicio poziție mai ok, contracțiile erau dese, cu ecouri, si foarte dureroase fata de cele din primul travaliu.
Nu apucam nicicum sa îmi revin intre ele sau sa ma mai odihnesc. Erau haotice. I-am spus Irinei plângând ca nu cred ca pot rezista.
Mi-a zis ca intr-adevar sunt foarte intense, cam de dilatație 8-9 si eu aveam 4 cm.
Atunci mi-a propus sa facem epidurala ca sa putem continua. Am acceptat ușurata și cu greu am rezistat 20 de minuta pana avenit anestezistul. Simțeam ca nu mai pot, desi am mai fost în travaliu pana la 8-9 cm chiar si nu simțisem nicio clipa ca nu as mai rezista. Ce diferență!

După epidurala, m-am putut relaxa, la fel si colul.
A progresat repede dilatația, s-au regularizat contracțiile, s-au oprit ecourile. Eu am putut sa ma odihnesc un pic. Nu stiu cat a durat asta, fiindcă au început sa ii scadă bătăile pe contracții și trebuia sa respir adânc (aveam oxigen și monitorizare continuă).
Au venit și medicii și au mai dilatat manual colul, apoi am început sa împing. Treabă foarte dificila și ciudata pe epidurală, deși nu eram amorțita chiar de tot, îmi puteam mișca picioarele si singura.
Mi-au mai pus și nospa in perfuzie fiindca aveam colul spastic, se dilata pe contracție, dar revenea la 6 cm in pauze.

Pentru ca ii scădeau bătăile la 80-90 suspectau o circulară de cordon, așa ca a trebuit sa grăbim expulzia.
Nu a fost circulară, ci cordonul era între umar si cap. Nu mai stiu cum se numește.
Am început sa împing dirijat pe contractii si medicul de garda ma apăsa pe burtă.
A fost foarte dureros, dar necesar, fiindcă nu reușeam sa împing eficient de una singura si nu ne puteam permite să mai așteptam mult.

Din 2-3 contracții a ieșit.
Am doua mici fisuri cu cate un fir, ceea ce având în vedere expulzia rapidă, este grozav.
Citisem despre sentimentul uimitor când primești copilul pe piept si tânjisem după asta si la prima naștere.
Este intr-adevar extraordinar, împlinitor și euforic!
Am avut-o pe piept din prima clipa, au lăsat cordonul sa pulseze pana s-a oprit, timp in care eu am masat-o pe spate ca sa se coloreze.
Apoi au luat-o un pic sa o aspire, dar mi-au respectat toate indicatiile, inclusiv sa lase vernixul pe ea.

Le sunt profund recunoscătoare celor care au fost lângă mine, toți s-au purtat foarte frumos si chiar am simțit ca sunt alături de mine si ca își doresc si ei sa reușesc.
Nu am avut acest sentiment la spital la prima naștere, cumva i-am simțit centrați pe ei, nu pe mine.
Nu i-am simțit ca aliați adevărati si asta ar fi fost necesar pentru succesul nașterii.
Cred ca oamenii de lângă tine contează enorm pentru reușită, mai ales in NVDC. Eu recomand cu căldură Centrul de Nașteri Naște Cum Simți, moașele de acolo și echipa de NVDC de la Isis.

Comentariu tau

Harta site